Sint "neserioasa"....

...recunosc, asta este. Dupa cum bine vedeti, noi folosim acest blog pentru a discuta, nu pentru ca voi sa cititi ceea ce postez eu. Nu? :) Ufff...ce bine ca m-ati inteles si ca nu imi cereti postari dese. Nu de alta, dar indragostita cum sint (nu-i asa Cuni? nu-i asa, Puiu?) s-ar putea sa nu imi iasa cine stie ce. Asa ca..in lipsa de inspiratie, am postat acum ca sa il salvez pe Puiu. Nu de alta, dar daca ajungeam la 200 de comentarii, iar nu mai gasea raspunsul meu la "201".

Gluma e gluma, dar JOI, ne vedem la sala si sper din suflet ca fetele sa faca nu un meci bun si sa bata si o echipa mai bunicica, nu? :)

Cintec pentru prieteni....

Am fost joi seara, la concert la Compact. INCREDIBIL!!!! Stiu, nu are legatura cu sportul, insa consider ca aici, intre prieteni, putem discuta despre orice subiect, nu? Pina la urma..blogul se numeste "Trairi din tribuna si nu numai", nu? Concertul a fost la Sala Sporturilor deci...m-am scos. Se pretează să scriu aici. Am trait toate astea...in tribuna. :)

In fine...nu asta e important, ci tot ce contează şi ce vreau să împart cu voi, este uimirea pe care am avut-o, văzînd în sală foaaaaarte mulţi copii. Şi nu, nu greşesc spunînd asta, pentru că, fetiţiele alea care cîntau cît le ţinea gura, nu aveau mai mult de 10 ani, credeţi-mă. M-a uns la suflet să văd nişte copile cîntînd melodii cu care am crescut eu. Eu, care teoretic aş fi putut avea lejer un copil de 10 ani.

Văzînd ce am văzut şi auzind ce am auzit, nu pot decît să trag o concluzie simplă: copiii sînt uşor de modelat. Important e ce le "dai" acasă. E valabil şi la sport. Şi în teren. Şi în tribună. Îi spune atitudine. În zadar aduci cu tine la stadion un copil, pe care îl ţii în preajma grupului tău, grup care îşi bagă şi îşi scoate tot meciul, şi ai apoi pretenţia să nu îţi înjure. Tot în zadar e să te audă pe tine cum urli nervos cînd ceva din teren nu îţi convine, aceeaşi atitudine o va avea şi el într-o situaţie similară. Iar acea situaţie s-ar putea să nu mai fie pe stadion...ci oriunde altundeva. Mi-ar plăcea ca părinţii de azi, să crească suporterii de mîine....frumos. Să îi vedem peste 5-10 ani cîntînd şi la bine, dar mai ales la rău.

Îmi venea să îi felicit pe părinţii acelor fetiţe care erau aseară la Compact. Însă...erau multe, şi singure. Sau poate păriţii "vegheau" de la distanţă, de undeva din sală.

Aaaa...să nu uit. A fost o sală aproape plină, o sală caldă. O sală umplută cu oameni care au dat 30 de lei pentru a intra să vadă un concert al celor de la Compact, şi să îl asculte în deschidere pe Adrian Sărmăşan, un interpret folk cu o voce foarte bună. Mie mi-a plăcut.

Hai că nu e totul pierdut, nu? SE POATE!!!!

Un Paste fericit!

Ok...sa incep!!!! Imi sinteti intr-atit de dragi toti, incit am considerat ca macar atit pot sa fac si eu pentru voi, sa va urez niste zile de Paste linistite, frumoase si cu caldura si liniste si in suflete, printr-o postare, nu printr-un comentariu lasat la postarea anterioara.

Ce sa va spun? Am facut acest blog pentru mina de oameni cu care vorbeam pe site-ul ziarului, iar acum va simt si mai apropiati pe toti cei de atunci, dar si pe cei care s-au alaturat ulterior. Pentru toate astea, nu pot decit sa va multumesc. Sper din suflet sa nu uitam unii de altii, sa ne revedem aici mereu cu drag, dar si sa trecem de spatiul acesta virtual, si sa ne revedem cu placere si in afara lui.

Va pup pe toti cu drag! Paste fericit!