Am făcut eforturi şi aseară, să mă „adun“ şi să postez ceva nou. Nu am reuşit. Amalgamul de trăiri mă cam împiedică să duc o idee la bun sfîrşit, asta pentru că vreau să exprim atît de multe, şi...ca de obicei în ceea ce mă priveşte, să exprim totul deodată. Gîndesc uneori... mai repede decît pot scrie...
Îmi amintesc de un articol pe care l-am scris atunci cînd Răzvan a fost numit antrenor al lui FC Braşov, pentru prima dată. Se întîmpla acum muuuulţi ani, vreo şase dacă nu mă înşel. Îmi doream atît de mult să fie un articol special pentru că, deşi nu îl cunoşteam atît de bine, îl simţeam entuziast, încrezător şi uşor „trist“ ca pe atunci, atît de puţini credeau în el. În el şi în drumul ales. Mi-a plăcut Răzvan din prima clipă. Şi...nu mi-a plăcut în acel fel în care se gîndesc bărbaţii că îl plac femeile pe Răzvan Lucescu. Mi-a plăcut...pur şi simplu. Atît de pur. Atît de simplu.
De atunci au trecut şase ani...şi mie încă îmi place Răzvan. Sînt bucuroasă că şi acum, ca şi atunci... îmi place pentru exact aceleaşi motive. Nu s-a schimbat nimic pentru că...atunci, demult, eu i-am dat lui Răzvan votul meu de încredere şi...el nu m-a dezamăgit, nici ca om şi nici ca antrenor. Ori în condiţiile acestea...ce putea să se schimbe?
PS: Chiar voi cauta acel articol....si...va voi impartasi si voua ce am scris eu atunci...:)
vineri, 5 iunie 2009
vineri, 29 mai 2009
Nori cenusii...
Credeti ca vremea care e acum in Brasov ar putea avea vreo legatura cu starea mea de spirit? Nu de alta, dar ma simt tare aiurea. In fine, nu asta e important, ci faptul ca iar am vorbit destul de mult si am ajuns la un numar mare de comentarii, ceea ce impune o noua postare.
Tare ma tem ca nu vom gasi un antrenor potrivit, dupa "renumele" pe care echipa si l-a facut. Stiti cum e...ce e rau se raspindeste taaaare repede si deja s-au facut auzite problemele cu banii, probleme de care, de altfel...cam fug antrenorii. Da, ar fi varinta cu Cristian Pustai, unul dintre acei tehnicieni care au facut treaba buna chiar si fara bani, INSA....pina si venirea lui depinde de multe. Degeaba a spus Dinu Gheorghe ca va ramine la FC Brasov, degeaba am scris-o chiar si eu in ziar, pentru ca inca nu sint convinsa de asta. Ce aud, ce vad, ce simt...ma face sa ma indoiesc...si asta ma intristeaza. Nu suport incertitudinea in general. Prefer sa STIU, oricare ar fi adevarul. Iar acum adevarul il simt, dar nu il "vad". Enervant! Ma enerveaza atitudinea oamenilor care chiar ar putea face ceva pentru sportul reprezentativ din orasul asta, si care trateaza subiectul cu o superficialitate care pe mine una...ma lasa fara replica. Am prostul obicei....de a-mi fi deseori rusine de rusinea celuilalt. Prost obicei!!! Sa NU faceti ca mine!!!
Despre Rulmentul...ce sa mai spun? Cam acelasi lucru e valabil si acolo. Si...culmea, aceeasi atitudine, ba chiar mai rau. Mai bine ma opresc. Ori sint prea "nervoasa", ori prea "dezamagita".
Nu mai suport sa vad in jurul meu atitia "destepti in cap" care cred ca le stiu pe toate.
Tare ma tem ca nu vom gasi un antrenor potrivit, dupa "renumele" pe care echipa si l-a facut. Stiti cum e...ce e rau se raspindeste taaaare repede si deja s-au facut auzite problemele cu banii, probleme de care, de altfel...cam fug antrenorii. Da, ar fi varinta cu Cristian Pustai, unul dintre acei tehnicieni care au facut treaba buna chiar si fara bani, INSA....pina si venirea lui depinde de multe. Degeaba a spus Dinu Gheorghe ca va ramine la FC Brasov, degeaba am scris-o chiar si eu in ziar, pentru ca inca nu sint convinsa de asta. Ce aud, ce vad, ce simt...ma face sa ma indoiesc...si asta ma intristeaza. Nu suport incertitudinea in general. Prefer sa STIU, oricare ar fi adevarul. Iar acum adevarul il simt, dar nu il "vad". Enervant! Ma enerveaza atitudinea oamenilor care chiar ar putea face ceva pentru sportul reprezentativ din orasul asta, si care trateaza subiectul cu o superficialitate care pe mine una...ma lasa fara replica. Am prostul obicei....de a-mi fi deseori rusine de rusinea celuilalt. Prost obicei!!! Sa NU faceti ca mine!!!
Despre Rulmentul...ce sa mai spun? Cam acelasi lucru e valabil si acolo. Si...culmea, aceeasi atitudine, ba chiar mai rau. Mai bine ma opresc. Ori sint prea "nervoasa", ori prea "dezamagita".
Nu mai suport sa vad in jurul meu atitia "destepti in cap" care cred ca le stiu pe toate.
joi, 21 mai 2009
Sînt ROMÂN!!!
...cam asta exprima imaginea lui Mircea Lucescu dar şi a lui Răzvan Raţ înveliţi în tricolor...
Recunosc, am avut lacrimi în ochi la finalul....finalei Cupei UEFA. :) Daaaa...e posibil sa fi fost impresionată ŞI pentru că Mircea Lucescu este tatăl lui Răzvan Lucescu, un antrenor drag mie şi braşovenilor. Imaginea lui Lucescu senior cu tricolorul pe umeri, un tricolor adus de Răzvan din ţară este senzaţională. Şi asta şi pentru că, dincolo de unde şi pe cine antrenează, eu ştiu de la Răzvan filozofia pe care se bazează în carieră: să îţi faci foarte bine treaba, să fii profesionist şi să fii mîndru că eşti român înainte de toate, şi dincolo de culorile clubului pe care le aperi. Aseară, văzîndu-l pe Mircea Lucescu acoperit de tricolor...am înţeles şi de unde i se trage lui Răzvan patriotismul. Acel patriotism şi aceeaşi mîndrie care lipseşte echipei României, dar pe care sînt convinsă că Răzvan va şti să o insufle şi tricolorilor.
Felitări românilor Mircea Lucescu şi Răzvan Raţ! Din tot sufletul...
PS: Mi se pareau ipocrite unele dintre articolele de acest gen de prin presa. Si uite ca....am simtit sa scriu si eu asta....:)
Recunosc, am avut lacrimi în ochi la finalul....finalei Cupei UEFA. :) Daaaa...e posibil sa fi fost impresionată ŞI pentru că Mircea Lucescu este tatăl lui Răzvan Lucescu, un antrenor drag mie şi braşovenilor. Imaginea lui Lucescu senior cu tricolorul pe umeri, un tricolor adus de Răzvan din ţară este senzaţională. Şi asta şi pentru că, dincolo de unde şi pe cine antrenează, eu ştiu de la Răzvan filozofia pe care se bazează în carieră: să îţi faci foarte bine treaba, să fii profesionist şi să fii mîndru că eşti român înainte de toate, şi dincolo de culorile clubului pe care le aperi. Aseară, văzîndu-l pe Mircea Lucescu acoperit de tricolor...am înţeles şi de unde i se trage lui Răzvan patriotismul. Acel patriotism şi aceeaşi mîndrie care lipseşte echipei României, dar pe care sînt convinsă că Răzvan va şti să o insufle şi tricolorilor.
Felitări românilor Mircea Lucescu şi Răzvan Raţ! Din tot sufletul...
PS: Mi se pareau ipocrite unele dintre articolele de acest gen de prin presa. Si uite ca....am simtit sa scriu si eu asta....:)
miercuri, 20 mai 2009
Deja vu!!!
Cum spuneam mai devreme, la un comentariu...am senzaţia ciudata de deja-vu, în ceea ce priveşte situaţia de la echipa de handbal, şi de ce nu, chiar şi legată de ceea ce se întîmplă la FC Braşov. La handbal, cam acelaşi lucru se întîmpla şi anul trecut pe vremea asta. O sunam pe atunci pe Mariana Tîrcă sau pe Sorin, soţul ei, şi îi mai întrebam ce se întîmplă, cine vine, cine pleacă, ce program vor avea pentru vară şi multe alte întrebări fireşti pentru acea perioadă. Ridicau din umeri neputincioşi...şi spuneau ca încă nu ştiu. E drept, la vremea aceea nu îmi imaginam ca Teodor Florescu poate avea o atitudine de genul celei de acum, deşi, CULMEA chiar şi atunci era la fel. Diferenţa este că....atunci noi nu aflam. Mariana şi Sorin Tîrcă încercau pe cît posibil să ţină departe de presă aceste lucruri. Ulterior s-a dovedit că nu a fost neapărat o alegere înţeleaptă.
Ei bine...care e diferenţa acum? Fetele vor pleca în vacanţă cu buzunarele goale. Antrenorii nu mai ştiu nimic de patron. La capitolul plecări şi veniri...totul e sub semnul întrebării. Aşadar...ne-am mira oare dacă la reunirea lotului, Herbert Muller ar afla, probabil din presă că nu mai este antrenor? Sau...ne-ar mira dacă şi acum, ca şi atunci...vacanţa fetelor s-ar prelungi, pînă cînd cei de la club (da, da....o să rîdeţi, dar clubul asta chiar are conducători!!!!) vor reuşi să dea de patron pentru a şti cum stau lucrurile? Pe mine sincer...nu m-ar mai mira nimic. Din pacate!
Despre FC Braşov...ce să mai spun? În cîteva cuvinte: a mai fost Răzvan Lucecsu antrenor, a făcut treabă bună şi începuse un proiect bun, dar...a plecat şi...ne-am întors iar în mediocritate. Acum...sîntem aproape în acelaşi punct. Sper totuşi ca de această dată...continuarea să fie alta decît cea de atunci...
Cu siguranţă vom mai vorbi despre toate acestea...
PS: Poate cîndva...o să vă povestesc cum a fost în deplasările cu echipa Rulmentul. Încă nu sînt convinsă că ar fi fair-play să povestesc cum am simţit şi cum M-AM simţit...Poate îmi fac "curaj" si vă voi împărtăşi şi vouă. Aţi avea cu siguranţă o imagine mai clară a ceea ce se întîmplă...
Ei bine...care e diferenţa acum? Fetele vor pleca în vacanţă cu buzunarele goale. Antrenorii nu mai ştiu nimic de patron. La capitolul plecări şi veniri...totul e sub semnul întrebării. Aşadar...ne-am mira oare dacă la reunirea lotului, Herbert Muller ar afla, probabil din presă că nu mai este antrenor? Sau...ne-ar mira dacă şi acum, ca şi atunci...vacanţa fetelor s-ar prelungi, pînă cînd cei de la club (da, da....o să rîdeţi, dar clubul asta chiar are conducători!!!!) vor reuşi să dea de patron pentru a şti cum stau lucrurile? Pe mine sincer...nu m-ar mai mira nimic. Din pacate!
Despre FC Braşov...ce să mai spun? În cîteva cuvinte: a mai fost Răzvan Lucecsu antrenor, a făcut treabă bună şi începuse un proiect bun, dar...a plecat şi...ne-am întors iar în mediocritate. Acum...sîntem aproape în acelaşi punct. Sper totuşi ca de această dată...continuarea să fie alta decît cea de atunci...
Cu siguranţă vom mai vorbi despre toate acestea...
PS: Poate cîndva...o să vă povestesc cum a fost în deplasările cu echipa Rulmentul. Încă nu sînt convinsă că ar fi fair-play să povestesc cum am simţit şi cum M-AM simţit...Poate îmi fac "curaj" si vă voi împărtăşi şi vouă. Aţi avea cu siguranţă o imagine mai clară a ceea ce se întîmplă...
vineri, 8 mai 2009
Neputinţă!
Nu ştiu sa explic. Nu mai ştiu să pun întrebari. Nu mai ştiu să primesc răspunsuri. Nu mai ştiu să le cer. Nu mai ştiu să înţeleg. Nu mai ştiu ce să înţeleg. Nu mai am elan. Nu mai am inspiraţie. Nu mai am chef de mine în contextul acesta. Nu mai am stare. Nu mă mai regăsesc. Nu vreau să "mă" caut. Nu mai pot să cred. Nu găsesc resurse să sper. Nu pot. Şi...nici nu ştiu dacă VREAU!
Indiferent de cum pare, eu ştiu cum este...Şi da, se pretează aceste rinduri...a fi scrise şi pe acest blog. Un blog cu tenta..."profesionala".
M-am "timpit" eu...si vad negru in jurul meu...sau chiar e cam intunecat???? Da, da...acum ma refer la sport, in general, nu la fotbal, în special....
PS: Daca nu e de inteles din prima, cer indulgenta. O fi de vina...luna plina...:) Revin in forta. Promit!
Indiferent de cum pare, eu ştiu cum este...Şi da, se pretează aceste rinduri...a fi scrise şi pe acest blog. Un blog cu tenta..."profesionala".
M-am "timpit" eu...si vad negru in jurul meu...sau chiar e cam intunecat???? Da, da...acum ma refer la sport, in general, nu la fotbal, în special....
PS: Daca nu e de inteles din prima, cer indulgenta. O fi de vina...luna plina...:) Revin in forta. Promit!
miercuri, 29 aprilie 2009
Despre un baiat.....MARE!
A venit şi a stat de vorbă cu noi, aşa cum a promis, deşi...intrase în direct la mai toate televiziunile, unde spusese cam aceleaşi lucruri. Bunul simţ l-a făcut să nu vorbească astăzi prea mult, avînd în vedere că federaţia îi organiza mîine o conferinţă de presa. Se simţea că e agitat, şi sincer...cum să nu fii agitat, dupa o zi în care telefonul ti-a sunat non-stop, o zi în care nu aveai cum să nu răspunzi, o zi în care, poate nu ai avut timp nici să îţi auzi la telefon...familia, dar ai vorbit o zi întreaga cu..toata presa. Da, stiu...riscurile meseriei, veti spune. Si veti mai spune ca a vorbit cu toata presa...pentru TOATA tara. Corect. Si totusi...
Si totusi...uneori îmi e ruşine că sînt ziarist. Îmi e ruşine mai ales în momentele în care uităm să fim umani. Sînt acele momente în care refuzi să îl înţelegi pe celalalt, accepţi o "înţelegere" pe care nu o respecti. Răzvan a acceptat să intre în direct la televiziuni, a acceptat sa vorbeasca si cu noi, dar peste tot...a vut o singura rugaminte, sa nu ii fie puse intrebarile la care nici el nu are inca un raspuns. Ei bine...exact acelea i-au fost puse. Nu a rugat în schimb pe nimeni să nu discute despre tatal lui, mai ales nu in contextul acesta. A mizat probabil pe bunul simt al fiecaruia. Ei bine...exact in felul asta s-au facut speculatiile. Ca nationala va fi condusa dim umbra de Mircea Lucescu, cel care a stat in spatele tuturor rezultatelor bune obtinute de Razvan.
Baiatul lui tata este OM MARE. Baiatul lui tata a ajuns selectionerul României si...cum spuneam mai devreme, e nedrept să îi amintim acum...de tatal sau. NU ASA! Nu o merita nici fiul...si nici tatal.
Stiti, dupa amiază cînd am mers la stadion...l-am intrebat daca nu crede ca se va vorbi la un moment dat despre Mircea Lucescu, ca fiind tatal lui RAZVAN, şi nu invers. A zimbit...s.a gindit puţin...iar apoi mi-a spus rizind..."Melania, astea sînt intrebari venite de la Bucuresti....gata, te-am scos de la suflet". El a glumit, cu siguranta. Dar...mi-a parut rau ca nu a realizat ca...era pentru prima data cind cineva punea problema in felul acesta. Ulterior...a constientizat-o. Sint convinsa. Pe moment insa...s-a multumit sa spuna zimbind "Eu sunt mîndru că am un astfel de tată şi cred că şi el este mîndru că are un astfel de fiu. Şi cînd spun asta mă refer în primul rînd la relaţia specială pe care noi doi o avem, dincolo de meseria pe care o practicăm amîndoi". Ce simplu si frumos, nu? Ca intre un tata ...si un fiu. Ca aproape intre orice tata...si orice fiu. Pacat ca nu intelegem uneori asta! E atit de simplu...
Si cum spuneam....eu asta ii doresc lui Mircea Lucescu...sa ajunga sa fie TATAL lui Razvan Lucescu, antrenorul care...si care....si care....
Lumea evolueaza si intr-o astfel de lume, copiii isi intrec parintii. Iar parintii se bucura pentru ei.
Si totusi...uneori îmi e ruşine că sînt ziarist. Îmi e ruşine mai ales în momentele în care uităm să fim umani. Sînt acele momente în care refuzi să îl înţelegi pe celalalt, accepţi o "înţelegere" pe care nu o respecti. Răzvan a acceptat să intre în direct la televiziuni, a acceptat sa vorbeasca si cu noi, dar peste tot...a vut o singura rugaminte, sa nu ii fie puse intrebarile la care nici el nu are inca un raspuns. Ei bine...exact acelea i-au fost puse. Nu a rugat în schimb pe nimeni să nu discute despre tatal lui, mai ales nu in contextul acesta. A mizat probabil pe bunul simt al fiecaruia. Ei bine...exact in felul asta s-au facut speculatiile. Ca nationala va fi condusa dim umbra de Mircea Lucescu, cel care a stat in spatele tuturor rezultatelor bune obtinute de Razvan.
Baiatul lui tata este OM MARE. Baiatul lui tata a ajuns selectionerul României si...cum spuneam mai devreme, e nedrept să îi amintim acum...de tatal sau. NU ASA! Nu o merita nici fiul...si nici tatal.
Stiti, dupa amiază cînd am mers la stadion...l-am intrebat daca nu crede ca se va vorbi la un moment dat despre Mircea Lucescu, ca fiind tatal lui RAZVAN, şi nu invers. A zimbit...s.a gindit puţin...iar apoi mi-a spus rizind..."Melania, astea sînt intrebari venite de la Bucuresti....gata, te-am scos de la suflet". El a glumit, cu siguranta. Dar...mi-a parut rau ca nu a realizat ca...era pentru prima data cind cineva punea problema in felul acesta. Ulterior...a constientizat-o. Sint convinsa. Pe moment insa...s-a multumit sa spuna zimbind "Eu sunt mîndru că am un astfel de tată şi cred că şi el este mîndru că are un astfel de fiu. Şi cînd spun asta mă refer în primul rînd la relaţia specială pe care noi doi o avem, dincolo de meseria pe care o practicăm amîndoi". Ce simplu si frumos, nu? Ca intre un tata ...si un fiu. Ca aproape intre orice tata...si orice fiu. Pacat ca nu intelegem uneori asta! E atit de simplu...
Si cum spuneam....eu asta ii doresc lui Mircea Lucescu...sa ajunga sa fie TATAL lui Razvan Lucescu, antrenorul care...si care....si care....
Lumea evolueaza si intr-o astfel de lume, copiii isi intrec parintii. Iar parintii se bucura pentru ei.
duminică, 26 aprilie 2009
Un zimbet...trist!
Ei bine...am cîştigat la Vaslui. Şi totuşi, nu mă pot bucura aşa cum mă bucuram de regulă, pentru o victorie a FC-ului. Într-un mod ciudat, totul îmi pare umbrit de ceea ce s-ar putea întîmpla ACUM, sau la finalul acestui campionat. M-am saturat de bucurii şi satisfacţii pe termen limitat. Nu simt liniştea. Nu ştiu de ce. Linişte la FC Braşov, pentru mine, înseamnă Răzvan Lucescu. Şi linişte, şi siguranţa că...aici, la Braşov, se va face treabă. Era un fel de...garant. Dacă el va pleca...ce vom face? Cîţi din cei care au umplut stadionul...nu vor avea un deja-vu? Eu una...il am deja. Îmi vine din ce în ce mai des în minte ce imi scria Radu la comentarii la un articol din Monitorul: "Ok, am facut echipa, am promovat, ne batem de la egal la egal cu granzii, si apoi Razvan pleaca, se duce totul de ripa si retrogradam iar". Doamne...cit l-am mai contrazis. Dar voi aveti forta sa credeti ca va fi altfel? Daca da...dati-mi si mie din ea. Eu nu vreau sa ajunga FC Brasov o echipa "de pluton". :(
E ciudat să vă scriu EU despre asta. Tocmai eu, care vă spuneam că trebuie să mergem la meciuri, indiferent de situaţie, de cine şi de unde sînt veniţi antrenorii sau jucătorii. :( Normal că voi mai merge la meciuri, dar simt un regret enorm că nu ştim să apreciem oamenii şi munca pe care o fac, atunci cînd îi avem lîngă noi, sau culmea, muncind pentru noi. Şi asta e...cu bătaie lungă, nu e pentru publicul fantastic din ultimele etape.
Prima dată, după muuuultă vreme, cînd am auzit pe Tineretului scandîndu-se Răzvan Lucescu, m-am bucurat foarte tare pentru el. Era un semn că, deşi mai tîrziu, braşovenii au înţeles că prezenţa lui la Braşov cîntăreşte enorm. Păcat însă, că doar ei au înţeles acest lucru. Dacă Răzvan va pleca, voi reveni, aici sau în ziar, cu un articol în care voi exprima clar şi răspicat ceea ce simt.
Şi NU, nu e o "oda" pentru Răzvan! E o realitate care (mă) doare!
E ciudat să vă scriu EU despre asta. Tocmai eu, care vă spuneam că trebuie să mergem la meciuri, indiferent de situaţie, de cine şi de unde sînt veniţi antrenorii sau jucătorii. :( Normal că voi mai merge la meciuri, dar simt un regret enorm că nu ştim să apreciem oamenii şi munca pe care o fac, atunci cînd îi avem lîngă noi, sau culmea, muncind pentru noi. Şi asta e...cu bătaie lungă, nu e pentru publicul fantastic din ultimele etape.
Prima dată, după muuuultă vreme, cînd am auzit pe Tineretului scandîndu-se Răzvan Lucescu, m-am bucurat foarte tare pentru el. Era un semn că, deşi mai tîrziu, braşovenii au înţeles că prezenţa lui la Braşov cîntăreşte enorm. Păcat însă, că doar ei au înţeles acest lucru. Dacă Răzvan va pleca, voi reveni, aici sau în ziar, cu un articol în care voi exprima clar şi răspicat ceea ce simt.
Şi NU, nu e o "oda" pentru Răzvan! E o realitate care (mă) doare!
joi, 23 aprilie 2009
Gata...avem blog!
Ei bine...gata, am blog. Ati vrut un blog unde sa stam de vorba, gata...avem blog. :) Sincer, o sa o spun din prima clipa. Blogul se numeste "trairidintribuna", fara a avea insa ca si continut doar trairi din tribunele stadioanelor sau ale salilor de sport. Va fi un blog in care voi posta despre ce imi vine. E drept, probabil ca se va discuta mai mult despre sport si despre cum simte fiecare ce vede la meciuri.
Am evitat ca adresa sa fie "melaniagavrila" pentru simplu motiv ca, desi eu postez, de participat participam mai multi la el. Asadar...ce sa spun, deocamdata am ales "nuante" in care sa zicem ca ma simt eu confortabil. Pentru o perioada (luuunga) sper sa nu aveti pretentii grafice de la mine, sa vedeti filmulete sau...mai stiu eu ce. Mi-ar placea sa fac si asta, dar sincer, nu ma pricep. Inca. :)
O sa va intrebati probabil, de ce nu am facut din blogul personal, unul cu tenta profesionala, si...o sa va raspund sincer. Pentru ca, in ciuda faptului ca scriu zilnic in ziar, nu ma simt pregatita să fac publice niste rinduri cu ceea ce simt/traiesc/gindesc dincolo de munca. Iar daca incet-incet voi ma veti cunoaste si voi incepe sa scriu si despre "altele", inseamna ca mi-ati dat incredere ca...POT face asta. Chiar si...AICI! :)
Am evitat ca adresa sa fie "melaniagavrila" pentru simplu motiv ca, desi eu postez, de participat participam mai multi la el. Asadar...ce sa spun, deocamdata am ales "nuante" in care sa zicem ca ma simt eu confortabil. Pentru o perioada (luuunga) sper sa nu aveti pretentii grafice de la mine, sa vedeti filmulete sau...mai stiu eu ce. Mi-ar placea sa fac si asta, dar sincer, nu ma pricep. Inca. :)
O sa va intrebati probabil, de ce nu am facut din blogul personal, unul cu tenta profesionala, si...o sa va raspund sincer. Pentru ca, in ciuda faptului ca scriu zilnic in ziar, nu ma simt pregatita să fac publice niste rinduri cu ceea ce simt/traiesc/gindesc dincolo de munca. Iar daca incet-incet voi ma veti cunoaste si voi incepe sa scriu si despre "altele", inseamna ca mi-ati dat incredere ca...POT face asta. Chiar si...AICI! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
