luni, 31 mai 2010

Mai multe dovezi...:)

Inca de la incalzire am luat lucrurile in serios, nu? :)))


Cuni...concentrat la maxim...


Adica...CE? Va imaginati ca puteam incepe altfel, fara sa ne salutam adversarii???


Ultimele indicatii...:))


Eeee...ce ziceti de "banca" noastra??? :)


O mai fi mult??? Nu de alta, dar...noi ne gindim deja la sucul si berea de dupa meci...:))


Si acum...surpriza lui Cuni pentru voi. Si-a dezvaluit identitatea. Deci...el este cel "real", cel din poza aceasta...:))

PS: Ioana....multumim din suflet ca ne-ai facut vedete, da??? :)

duminică, 30 mai 2010

Joaca de-a handbalul!


Ei bine...ne-am facut o dambla. Ne-am jucat de-a handbalul. :)

Am pornit de la o glumă. Apoi gluma a devenit un plan. Şi în nici patru ore....planul a devenit realitate. „Mă, că tot vorbeam pe terasă, ce ziceţi, vă băgaţi mîine la un meci aşa...de distracţie? E o pauză la turneu şi trebuie umplută cumva. Ce zici....sună lumea şi vezi!", îmi zice Miha (Miha-mingea) la telefon, la nici o ora după ce ne despărţisem cu toţii. Şi...am sunat. Primul om...Cuni. „Hahaha, tu vorbesti serios...cum să jucăm noi? Dar...dacă nu e glumă...eu mă bag. Hai că îl sun şi pe Puiu....“, se amuza Cuni copios.

Evident, Puiu a zis da, a luat-o şi pe Iulia (despre care o sa auziti cu siguranţă peste cîţiva ani). Hehe...în cîteva minute ne făceam echipă. O sun pe Vio...care nici nu a clipit după ce m-a întrebat: „Şi joc cu tine în echipă? Dacă da...normaaaaal ca vin, abia aştept“. O sun înapoi pe Miha să îi spun că e ok. Între timp, aveam deja şi alţi colegi, veniţi pe altă filieră. Noi cu joaca de-a handbalul. Ei...cu handbalul. Dar...staaaaţi, să nu pară că noi am fost chiar toţi pe dinafară. Am avut şi noi fetele noatre. Andreea şi Miha (alta Miha, nu Miha-mingea, de aici de pe blog).

Oricum...una peste alta, noroc cu oamenii aceştia care nu numai că ştiu handbal, dar se mai şi antrenează. Nu de-alta, dar după 5 minute am fost prima care a cerut schimbare. Meciul îmi părea oricum numai asa..."de distractie"...nu. :)) Adica...vreau să spun că adversarii de la Făgăraş aveau şi scheme de joc, erau cu alergatul la modul serios. Să nu mai vorbim de apărare. Maaamă, mamă....am rezistat eroic şi CINCI minute. Hai că ne-am distrat. Am mai intrat pe parcursul meciului...cînd apele s-au mai liniştit şi au mai obosit şi adversarii. :)) Am gîndit strategic. Şi eu...şi colegii mei. Cum care colegi? DE ECHIPĂ! Hehe...Cuni, vezi că tu ai de recuperat. Data viitoare nu vei mai fi schimbat din poartă. Asta pentru că acum la meciul nostru "de debut" ai ales să stai mai mult pe bancă. Motivul? „Să nu pierdem la scor mare!". Care scor, Cuni? Interesa pe cineva? Eram între prieteni şi ne distram. E tot ce contează, nu?:))

Aşadar...„Ai grijă ce îţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întîmple!“. Ei bine...noi ne-am dorit să jucăm handbal. Trebuia să ne dorim altceva??? Ei bine...NU! Vă mulţumesc tuturor pentru duminca aceasta frumoasă şi pentru sîmbăta care a precedat-o.

PS: O să avem şi poza de grup, da? Imediat ce intru in posesia ei...o postez.

miercuri, 19 mai 2010

Un an....peste NOI!!!!

Pfff...a trecut un an si..nici macar nu am remarcat asta? E un cliseu, dar parca a fost ieri, insa...in acelasi timp....parca a fost dintotdeauna. Nu am simtit niciodata ca va cunosteam doar virtual, iar acum nu ma simt de parca ati fi cei cu care vorbesc din cind in cind. Ma simt bine in preajma voastra, si imi place sa cred ca si invers este la fel.

A trecut un an in care mi-am facut prieteni si sper sa mai treaca ani in care aceste relatii sa se dezvolte frumos. Atit de diferiti, si totusi...atit de LA FEL! Imi sinteti dragi. Toti!

Va multumesc tare mult ca ati petrecut, uneori, acest an...si cu mine. Va pup cu drag!!!

PS: Multumesc, Puiu!!!!! Nu am mai rezistat sa astept pina se face 23, sa scriu la un an...si o luna. :) Si multumesc Ovidiu ca si daca te-ai prins despre ce e vorba, nu ai spus. :)

Interviul vietii mele...