Pur...si simplu!

Am făcut eforturi şi aseară, să mă „adun“ şi să postez ceva nou. Nu am reuşit. Amalgamul de trăiri mă cam împiedică să duc o idee la bun sfîrşit, asta pentru că vreau să exprim atît de multe, şi...ca de obicei în ceea ce mă priveşte, să exprim totul deodată. Gîndesc uneori... mai repede decît pot scrie...

Îmi amintesc de un articol pe care l-am scris atunci cînd Răzvan a fost numit antrenor al lui FC Braşov, pentru prima dată. Se întîmpla acum muuuulţi ani, vreo şase dacă nu mă înşel. Îmi doream atît de mult să fie un articol special pentru că, deşi nu îl cunoşteam atît de bine, îl simţeam entuziast, încrezător şi uşor „trist“ ca pe atunci, atît de puţini credeau în el. În el şi în drumul ales. Mi-a plăcut Răzvan din prima clipă. Şi...nu mi-a plăcut în acel fel în care se gîndesc bărbaţii că îl plac femeile pe Răzvan Lucescu. Mi-a plăcut...pur şi simplu. Atît de pur. Atît de simplu.

De atunci au trecut şase ani...şi mie încă îmi place Răzvan. Sînt bucuroasă că şi acum, ca şi atunci... îmi place pentru exact aceleaşi motive. Nu s-a schimbat nimic pentru că...atunci, demult, eu i-am dat lui Răzvan votul meu de încredere şi...el nu m-a dezamăgit, nici ca om şi nici ca antrenor. Ori în condiţiile acestea...ce putea să se schimbe?

PS: Chiar voi cauta acel articol....si...va voi impartasi si voua ce am scris eu atunci...:)